Cu bune si cu triste am ajuns pe ultima 100m

wallpaperGreu de crezut ca a trecut aproape un an de cand ne-am apucat de proiectul asta si acum suntem aproape de mal. Mai avem putin, se vede lumina farului de pe coasta dar partea cea mai grea vine de acum incolo. Pe drum, asa cum se intampla in povestile reala vs. cele de la Hollywood, am pierdut ceva foarte important, l-am pierdut pe Silviu. 

Nu, nu a patit nimic, e la fel de motivat de proiect ca in primele zile, dar din pacate nu am reusit sa facem rost de bani pentru a ne inscrie cu totii la Ironman Barcelona. Ioana si-a platit singura inscrierea, Paul a primit un colac de la un prieten vechi dar Silviu nu a avut acelasi noroc. Daca era vorba de 2 lei am fi pus mana de la mana dar marele minus al unei astfel de competitii este pretul ridicat de inscriere + transport, cazare si alte cele.

Suntem tristi, suparati, ceva mai umili, furiosi, incarcati, clar dezamagiti ca nu am reusit sa facem rost de banii de care aveam nevoie pentru proiect dar in nici un caz nu ne oprim.

Unii mai slabi in vointa ar renunta, dar nu our lean mean iron making machine. Asa stand lucrurile, s-a hotarat sa isi faca propriul Ironman pentru care a muncit un an intreg. Vineri dimineata intra in apa la Izvorani pentru cei 3,8km de inot, imediat ce se usca urca in saua bicicletei pentru 180km care odata terminati vor lasa locul maratonului pana la linia de finish.

Ii tinem pumnii pentru ca, in competitie sau nu, sa faci un ironman e al naibii de greu. Dupa cursa isi va spune parerea, ca de atatea ori, pe blogul lui propriu si personal silviumartin.ro

Paul si Ioana vor pleca pe 3 Octombrie la Barcelona unde, pe 5 dimineata se aliniaza la startul Ironman Barcelona. Pfffff “the doors are locked, we cannot get out, it is here”!

Add a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *